Django Unchained – Recenzie

django unchained

O să încep prin a zice că Django Unchained is off the chain. Nu știu dacă sună așa bine dar am iubit filmul ăsta. Înainte să încep să îmi dau cu părerea, filmul a fost scris și regizat de Quentin Tarantino, durează 3 ore și îi are în distribuție pe Jamie Foxx, Leonardo DiCaprio, Cristoph Waltz, Kerry Washington și Samuel L. Jackson.

Premiza filmului sună cam așa ceva. Acțiunea are loc prin anul 1858 (dacă nu greșesc) în sudul USA. Dr. King Schultz (Cristoph Waltz) are nevoie de un sclav care să știe cum arată chipurile fraților Brittle. De aici el se întâlnește cu Django (Jamie Foxx). Dr. King Schultz este un vânător de recompense care vrea capul fraților Brittle. Dacă Django îl ajută să îi prindă el își căștigă libertatea. Django se pare că este un natural când vine vorba de pistol, arme, lupte și toate lucrurile care vin cu această slujbă. Văzând aceste lucruri Schultz îi oferă lui Django un alt târg, târg prin care Django își va găsi soția. Aici intervine Monsieur Candie (Leonardo DiCaprio) care este stăpânul soției lui Django.

Cu asta avem povestea filmul (în mare). Filmul asta îi atât de bine scris ca aș mai fi stat încă 3 ore să îl văd. Actorii din acest film joacă superb, iar fiecare scenă care îi au pe ei în prim plan devine o scenă de neuitat. Pe lângă că povestea este foarte bună, plină de realitățile prin care treceau sclavii în acea vreme, sângele și scenele cu pistolul sau pușca sunt absolut fenomenale.

Per total filmul este lung, scris bine, jucat foarte bine. Scenele de luptă sunt bune dar puțin ieșite din comun, în sensul că doar într-un film poți zbura 3 metri în spate când ești împușcat. Să nu uit de acele câteva replici care mai mult ca sigur vor fi amintite de acum înainte.

Vă încurajez să mergeți să vedeți filmul ăsta pentru că este printre filmele foarte bune ieșite în ultimul timp.

Îi ofer nota 10/10.